Pierdut in Transilvania - gasit pe Wikipedia


Prestigiosul ziar englezesc Guardian a publicat simbata, Mai 12, un articol inaltator pentru atmosfera satului transilvan ramas inca in traditiile secolelor trecute - un imbold, poate pentru turismul local, in masura in care vom sti sa modernizam comunitatile noastre fara a pierde mostenirea istorica ardeleneasca.

Iata aici legatura pentru textul din Guardian: Lost in Transylvania

In plus, am gasit pe Wikipedia romaneasca o pagina dedicata Vadului: Vad, Brasov

Informatii si Legaturi

Intra in hora scriind impresiile tale, urmarind ce au altii de spus, sau facind legaturi catre acest sit.


Alte Articole
Sa mai domolim arsita
Interviu cu un vadean

Scrieti comentariul Dvs.

Spuneti-ne ce credeti despre acest articol.

Trebuie sa fiti identificat pentru a scrie un comentariu. Clic aici pentru identificare.

Comentariile vizitatorilor

Am vizitat Satul Vad cu ocazia Sarbatorii narciselor. Un loc nemaipomenit. O liniste impresionanta si un loc unde ai vrea sa stai cit mai mult timp pentru a te incarca cu energie. Voi mai merge pentru ca este un loc ce te indeamna sa revii.

Bogdan ALEXANDRU

Eu sunt din Vad si intotdeauna am stiut ca paraul care strabate satul se numeste Sinca, insa am citit in Dictionarul Encicloedic, spre surprinderea mea, ca paraul se numeste Sercaia. Mi se pare ciudat lucrul acesta si trebuie facut ceva, pentru ca si pe hartile de la scoala este trecut tot paraul Sercaia.
Ma bucur foarte mut ca ati realizat acest sit. Ma bucur si ca a aparut acet articol pe wikipedia.
Elena

Satul transilvan,satul romanesc,sau vatra romaneasca,cum apare ca denumire in articolele ziarelor straine,a facut si face mereu actuala admiratia strainilor fata de obiceiurile,credinta,modul de organizare a vietii la tara,in autenticitatea romaneasca de pastrare si continuare a vietii la tara,de promovare a specificului romanesc,a romanismului la el acasa,pastrat nealterat de generatii:leganarea si cresterea pruncilor,coacerea painii pe vatra,toarcerea lanii din caier,teserea iilor si covoarelor,aratul pamantului,traieratul graului,construirea caselor,prelucrarea lutului si a lemnului.
Portul national,sau,popular,imbina dragostea de frumos si eleganta,de gust si armonie,de autenticitate locala si de apartenenta nationala.
Dansurile nationale specifice locului se joaca asa cum s-au jucat ele din totdeauna,bucurand si veselind,sarbatorind si multumind lui Dumnezeu pentru bogatia holdelor,pentru inmultirea turmelor de animale,pentru petrecerea nuntilor la impreunarea mirilor,a evenimentelor care au trecut peste popor,adica de eliberare,de unire,de pace.
Cantecele romanesti,doinele,baladele populare,exprima sensibilitatea sufletului la momentele vietii,de bucurie,de tristete,de jale,de speranta,de dragoste,de dor,de plecare la catanie,la obtinerea primului snop de spice de grau,simbolul “painii cea de toate zilele”.
Strans unita cu existenta satului,sta credinta strabuna,binecuvantarea Apostolului Andrei si sfintirea episcopilor si preotilor pe meleagurile fostei provincii romane crestinate si care a asimilat-o,simtind-o parte launtrica,fiinta din fiinta nationala,identitate din identitatea poporului lui Dumnezeu.
Ca nu poti sa vorbesti de vatra romaneasca,de port,de limba,de grai,de costume populare,de cantece si dansuri populare,fara ca,mai inainte,ca fundament,sa vorbesti de credinta strbuna,de apartenenta noastra la crestinismul de rit bizantin,adica de ortodoxie,de dreapta si adevarata credinta.