Retrocedarea Bisericii din Sercaia
Ziarul Fagarasului a publicat recent un articol referitor la castigarea in instanta a Bisericii,cimitirului si casei parohiale de catre Biserica Greco-Catolica din Sercaia.
Asa dupa cum am scris in articolele anterioare,la 1700,Mitropolia Ortodoxa a Ardealului,se uneste cu Biserica Romei,Sfanta,ce-i drept,dar schimbatoare de Lege,cum o defineste teologia ortodoxa.
Evenimentele de dupa 1945,schimbarea regimului politic in Romania,influenteaza si asupra bisericescului:urmarindu-se,nu o unire reala si fireasca,ci,o scoatare de sub influenta si conducerea unei stapaniri (Vaticanul) aflata in afara granitelor Romaniei,se face o trecere fortata si nerecunoscuta,de revenire a Bisericii Greco-Catolice Transilvane,la Biserica Ortodoxa Romana.
De notat ca,in urma trecerii Mitropoliei Ortodoxe a Ardealului la uniatie,la 1700 (unirea cu Roma),Patriarhul Ecumenic al Constantinopolelui din acea vreme,a reorganizat imediat Mitropolia Ortodoxa a Transilvaniei in drepturile ei firesti,deci Mitropolia Ortodoxa Transilvana a renascut aproape imediat;insa,parohiile ortodoxe trecute la uniatism (nu toate),au ramas sub ascultarea Papei,prin reprezentantul sau,Mitropolitul Greco-Catolic,Inalt Prea Sfintitul Inocentie Micu.
Si cele doua Mitropolii au putut exista in comuniune si dragoste frateasca peste veacuri,impreuna fiind si la Blaj,la Marea Unire din 1 decembrie 1918.
Dar a venit si vreme grea pentru popor:intrarea rusilor in Romania si influentarea vietii politice,economice,sociale si bisericesti a poporului roman ortodox.
Si au urmat vremuri grele pentru toate cultele din Romania.Cum,parca am mai amintit pe undeva,intre detinutii pe motive politice(ca nu se putea mentiona conceptul religios),cel mai bine au rezistat in inchisorile si lagarele comuniste din Romania,episcopii si calugarii;iar dintre preoti,cei necasatoriti.Ei nu au putut ceda presiunilor politice.Nu au avut motiv.
Fac aici si o paranteza:cum Biserica traverseaza si perioade tulburi peste popoarele pe care le pastoreste,lepadarea de sine si ducerea Crucii,renuntarea la avere si la familie,ascultarea si supunerea de buna voie,au fost premisele dupa care au ramas neclintiti in credintele respective.Multi zic ca ar putea sa se casatoreasca si preotii catolici,dar ce sa mai poti crede cum ar fi mai bine,in aceste conditii?
Si,ca sa revin la subiect,dupa prezentarea cadrului general in care s-au petrecut evenimetele bisericesti,doresc sa precizez, ca teolog ortodox unionist (unionismul,diferit de uniatism,este un curent in Bisericile Ortodoxe si Romano-Catolice,care vizeaza refacerea Bisericii in aspectul ei initial din perioada celor Sapte Sfinte Sinoade Ecumenice),nu este o greseala ca Biserica Greco-Catolica doreste recastigarea Bisericilor pierdute,ci greseala consta in adeziunea noastra libera la catolicism,nu pentru ca nu ar fi aceasta o credinta la fel de mantuitoare si sfintitoare,pastratoare a Sfintei Traditii Apostolice de organizare si functionare a Sfintei Biserici,ci pentru ca,stapanirea acesteia,se opreste pe la jumatatea continentului European,lasand loc de pastoratie,in fratietate si dragoste,Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolelui,asa cum foarte bine si-au delimitat Patriarhiile,teritoriile in timpul Sinoadelor Ecumenice.
Acesta si numai acesta este motivul pentru care,noi,teologii ortodocsi,facem corp comun cu clerul ortodox,in fata poporului drept-credincios ortodox de a va opri spre schimbarea de Lege si a va intoarce la locul vostru firesc,acela de popor peste care se intinde umbra Carjei Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolelui,acum reorganizata in mai multe Biserici Autocefale Ortodoxe,care stau in legatura canonica si dogmatica cu Patriarhia Mama.Dar si in dragoste cu aceasta.
Cred ca,prin articolele mele,m-am straduit si nu stiu cat am reusit,sa dau dovada de destula toleranta,respect si dragoste fata de Biserica Romano-Catolica,insa,adresandu-ma romanilor,va duc aminte de o reflectie bazata pe adevar,a unui mare personaj istoric:
La romani,ortodoxismul se confunda cu nationalitatea!
Adica,cand spui roman,spui ortodox,nu altceva!
Pastrati-va credinta noastra ortodoxa ca este mantuitoare si este autentica!
Nu a spus niciodata Mantuitorul:”veniti la credinta ca o sa fiti bogati si veti avea marire si cinste pe pamant”.
Credinta mantuitoare,aduce asuprire si saracie,necazuri si lipsuri (vezi toata Europa de Sud,ortodoxo-catolica,in comparatie cu nordul protestant al Europei);dar aduce ce este mai de pret:FERICIREA,PACEA si MANTUIREA!
Pentru ca lumea aceasta este trecatoare si pieritoare,cum spunea Ecleziasticul:”desertaciunea desertaciunilor,totul este desertaciune…”.
Nu poftiti la credinta romano-catolica,ca,noi,o avem pe cea ortodoxa,tot mantuitoare si sfintitoare.
Pastrati credinta ortodoxa!



La urma urmei,pentru ce sa ne schimbam Legea? Daca si tarile catolice se lupta cu slab dezvoltarea economica,saracia si inflatia,iar credinta noastra ortodoxa este mantuitoare,avem motive de schimbare a credintei noastre drept-maritoare ortodoxe?
Sa vedem un aspect,nu stiu cat s-a facut adevarata precizare in istoria ce am studiat-o prin scoli:era la moda ca,la constituirea de imperii,sa se anexeze si Statul Papal,pentru ca sa fie mai “amabil” Papa Romei de a unge si incorona pe imparat.Si de aceea,poporul italian a fost sute de ani,sub toate imperiile,urmand in supunere si ascultare pe Sfantul Parinte si neschimbandu-si ei,Legea lor.
Si nu stiu cine a suferit mai mult:Papa sau poporul?
Abia pe la 1800,cand,in sfarsit,se constituie si Italia ca Republica si isi organizeaza Parlamentul,vazand ca Vaticanul se pregatea de izolare fata de participarea la activitatea politica(si pe undeva le imbratisez optiunea Conclavului Vaticanului)s-au gandit sa oblige prin lege de stat ca sa iasa si Papa,impreuna cu Conclavul(Conciliul Cardinalilor si Episcopilor)la vot,ca doara si acestia sunt cetateni ai Italiei si ai Romei.
Si astfel ca,intrunindu-se Conclavul,ca sa se achite si de aceasta obligatie,au hotarat sa participe la vot doar pentru primaria si consiliul Romei,unde se alegea mai mult omul si nu partidul si sa renunte la participarea de alegeri pentru Parlament si Presedinte.
Si asa au impacat situatia.